Ce liniște-i când doarme un cățeluș
Înghemuit, topit... Cum se scufundă
În moale somn al corpului de pluș
Cu tresăriri ce-i mișcă guleraș cu fundă.

E parcă numai cap și-un pântece rotund
Căci labele-i sunt doar firave mreje
Chircite lângă trupu-i și le acolând
Spre umed bot ce-n păr îi dă vârteje.

Din când în când tresaltă, vrea s-alerge
Și aproape în lătrat își exersează voce
Ce nu-i știam, că nu-i de mult de merge
Și se destinde iar... reescapat de-atroce.

Mă simte alături și se-ntinde alene
S-atingă definitul care îi dă speranță,
Că e un singur lumii de întâmplări viclene,
Primejdii... da-i sortitu’ de a mea siguranță!

... Și s-a trezit mirat la glas suav, de-o dincolo de clanță...
09.03.2012