poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-24 | |
Este încă vară, însă toamna se grăbește să apară
în sufletul ei, în viața ei, prin toate colțurile minții. Un vânt răcoros îi trezește simțurile, făcând-o parcă să tresară. O ploaie maruntă și rece îi curge din ochii cenușii. În părul său rubiniu, ca și frunzele căzute-n prag de toamnă, îi sta mâna, ce-i sprijină capul mic, îngreunat de atât de multă tristețe, de atât de multă iubire, de atâta povară, de atâta poveste ce, pe drumul vieții, a adunat. În rochia din frunze arămii, pare un personaj de poveste, iar pletele-i lungi, unduioase, răvășite, îi acoperă umerii goi, ca un șal ce ar vrea să o înconjoare cu dragoste, să-i încălzească sufletul, cu blândețe de catifea să o mângâie apoi! Tălpile-i sunt goale și reci, stând așezate pe iarba încă verde, udă pe alocuri de lacrimi sărate. E o muză? E doar o femeie cu sufletul ce-i arde de dorul iubirii, de dorul dragostei? Privirea îi era întrebătoare, chipul său frumos mă uimea. Stătea așa nemișcată, la a doua sa tinerețe frumoasă, tristă, misterioasă, cochetă, pictată pe pânza tabloului agățat în perete.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate