Din însemnările unui reporter

Dorind un reportaj documentat,
Am mers în satul X, de la câmpie,
Să aflu de țăranu-i informat
Și despre Spațiul Schengen ce se știe.

Când am ajuns în sat, era spre seară,
Cam pe la 5, deci nu era târziu,
Dar, culmea, nimeni nu era pe-afară,
Deci, cui să iau eu, oare, interviu?

O bunicuţă ce mergea spre casă,
Aflând ce vreau, la poartă s-a oprit
Și-a început a-mi povesti, sfătoasă,
Cum e cu Schengen și m-a lămurit

Că-n Schengen lumea-i bucuroasă tare
Și intră liber cei ce-au aderat,
Ei n-au de completat chestionare
Și nici acorduri de implementat.

Drăguţă interlocutoarea mea!
I-am mulţumit, apoi, de osteneală
Şi i-am mărturisit c-aş discuta
Şi c-un bărbat, ales la nimereală,

Spre a surprinde varii situații,
Dar ulița fiind aici pustie,
Am întrebat-o unde sunt bărbații...
"Păi, sunt în Schengen, maică, un' să fie?"

Dar, ca să nu mai povestesc degeaba,
Un amănunt se cere precizat,
Să înțelegeți, totuși, cum stă treaba:
C㠓Schengen” este... cârciuma din sat!

Discuţii despre aderarea la Acordul Schengen

E seară şi Vasile cu Marina,
Familie vestită, din Humor,
În timp ce savurau, în tihnă, cina,
Priveau jurnalul, la televizor.

– Vasile dragă, văd că-i tare greu,
Femeia a rostit, făcând pe trista,
Ajută-mă să înţeleg şi eu
Cum este, bre, cu Schengen-ul aista!

– În Spaţiul Schengen, fiecare ţară
Din Europa să adere-ar vrea…
– Aşa cum tu, Vasile, bunăoară,
Ai „aderat”, cândva, la mâna mea?

– Şi ţara noastră asta şi-a dorit,
Iar aderarea pare-a fi aproape,
Dar, până în prezent, n-a reuşit,
Deşi-a parcurs vreo câteva etape.

Întâi, o declaraţie-a trimis,
Aşa, spre-a fi terenul pregătit…
– Se-aseamănă, un pic, precum am zis,
Când tu ai mers, atunci, de m-ai peţit!

– Pe urmă, un chestionar extins
A completat, cu întrebări o mie…
– Cum ai răspuns, când tata a pretins,
De neamurile tale tot să ştie!

S-a întocmit raport de analiză,
Dar ce-a cuprins, exact, eu nu pot spune
Şi-a mai rămas un pas doar, pân’ la viză,
Depinde-acum de cei din Uniune.

Dar România nu-i pe drumul bun
Şi aderarea văd că stă pe loc
Mai sunt şi state care se opun…
– De-aş fi avut şi eu aşa noroc!...

Vis de libertate
(Fabulă)

De-o vreme, Azorel a auzit
Că oamenii la Schengen vor s-adere
Şi-a devenit extrem de plictisit,
E gânditor şi fără vreo plăcere.

Păi, dacă oamenii-şi doresc atât
Să treacă graniţa, necontrolaţi,
De ce nu ar visa un amărât
De câine să ajungă la confraţi,

În strada cu miros de libertate,
Acolo unde nicio grijă nu e…
În fond, la el e simplu, deci se poate,
Căci nu depinde de Consiliul U.E.

Doar lanţul ăsta… lanţul e problema,
Căci, altfel, poarta curţii n-are cheie!
Şi, uite-aşa, a început dilema:
Mai pleacă sau renunţă la idee?

Sperând că va găsi o strategie
De a-şi schimba, cumva, umila soartă,
I-apatic, de nimic nu vrea să ştie
Şi nici nu se mai uită către poartă.

Atuncea când stăpânii-s la serviciu,
De paza bătăturii nici că-i pasă,
Lătratul i se pare un supliciu,
Iar hoţii pot intra în voie-n casă.

De când ideea i-a-ncolţit în minte,
S-au scurs ani buni, dar fără vreun folos,
C-o duce mult mai rău ca înainte
Şi-abia de mai primeşte câte-un os.

Morala întâmplării este clară
Şi ne serveşte drept învăţătură:
Decât să tot visezi să ieşi afară,
Păzeşte ce-i la tine-n bătătură!