Tăcere,
Fluturi cu aripi de praf
taie lumina-n mii de bucăți.
Mi-arunc privirea-n tavan,
și brațele-ți reci cuprind,
încolăcit în mine un gînd.
Pe rînd,
cu răsuflarea-n păru-ți,
petrec clipele.
Mi-ai ars aripile.
Surîsu-ți uitat pe plapumă,
cu privirea-mpietrită-l mîngîi,
rămîii,
să rătăcești,
pe pereți,
fantasmă.
Te prind cu privirea,
aluneci în jos.
Ființa-ți îmi trece prin vene.
O rază de soare-mi străpunge neștirea,
cu suliți de gheață prin vene.
Prelinsă-n jos presori podeaua,
cu-aromă de stele și lună.
Prin geamul spart pătrunde neaua,
și vîntul din ceată-ți face cunună.
Cu brațele-ntinse stau troienit
cerșindu-ți iubirea ,copile,
prin geamul spart privesc la un mit,
mi-e casa pustie...