Cine are văz, să vază,
Cine-auz are, s-auză
Ca pe-un țipăt surd de rază,
Ca pe-un-tunet orb de spuză.

Și simțire cine are
Dincolo de vreo simțire,
Va simți o revărsare
Nefirească-n a sa fire.

Om și plante, animale,
Aer, foc, pământ și ape
Din infernuri ancestrale
Se vor nimici să scape

Când sosi-va ca o boare,
Ca un zvon de abur rece
Prin făptură-n fiecare,
Un fior ce nu va trece.

Când din lumi pe lumi clădite
Peste morți pe morți din groapă
Aripi moi și obosite
Ne vor poposi sub pleoapă.

Când himere efemere
Și ușoare ca de fluturi
Ne vor stinge în tăcere
Cu atingeri de săruturi.

Când, iubito, tu, mireasă
În alb voal de lună plină
Mă vei săruta sfioasă
Ca un înger de lumină.