poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-06 | |
De Bogdan Tofan
Mă plimb desculț, îngândurat, Pe lângă mirosul de brad Udat de ploaia ce ne-ncetat, Mă cuprinde ca-ntr-un sărutat Și plouă peste al meu sat, Cu picăturii de plumb aruncat Peste oamenii preschimbat, Într-un griu minunat Casele sunt ude iară, De ploaia ce omoară Praful de pe ulicioara, Hoinărit în prag de seară Privesc iarăși peste sat, Cum cu mare bucurie e scăldat De ploaie încununat Și liniște încântat O liniște de mormânt, Cernuta cu un argint Picat din cerul involvurat, Din norul cel înfrigurat Totul e preschimbat-n ceață, Mohorâtă și frumoasă Peste satul plumbuit, De ploaia fără sfârșit Acum sufletul mi-e trist, Când văd satul un abis Scufundat în nor și ploaie, Cu o tristețe tremurătoare Dar mă-nveselesc pe loc, Când văd bucurie și joc Al pământului înviat, De plante, gaze, presărat Și mă închin în fața ei, Cu noroi pe genunchii grei Mulțumindu-i că a dat, Viață și liniște în sat. 01-Feb-13
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate