când corpul tău se va feri
de mâna-mi tremurândă,
și când obrazu-ți s-o aspri
de-al meu sărut, ce te-o lovi,
și ochi-ți stau să plângă,
atunci sfârșitul am să-l simt,
durerea prăbușirii,
și-n inimă îți voi citi,
dorința despărțirii.
întâmplător când ne-om vedea,
și-ți vei pleca privirea,
tu nu pe mine-ai să mă vezi,
ci trista-ți umilirea.
atunci am să m-ascund în veci,
și mă scufund în mare,
căci tu liană-ai să mă-neci,
cu trista ta uitare.
să nu-ncetezi să mă iubești,
să nu respingi iubirea,
și când pe malul mării reci,
la braț cu altul ai să treci,
un vers de mircea vei vedea,
plutind pe valuri, undeva,
și-o roză-n suflet vei simți,
să știi că-n ea voi dăinui.