Moartea scotocește în toată lumea,
oamenii nu se lasă păcăliți,
toți vor să trăiască mai mult,
timpul cheamă viața în fiecare clipă.

La întrebări sunt diverse variante de discutat
și-i destul de greu să cauți
ori să te fixezi asupra răspunsului concret.
Temerea vine în adâncul din subiect
cine o presimte, o respinge și o alungă
cine nu se cuibărește în ea.

Nu mă sperii de ce se poate întâmpla,
ce a fost până acum, s-a scurs,
întorc trecutul pe dos dar tot mai cred în viitor
fără un ghicit în cafea.

De la o vreme respir anii din interior,
las după colț sprintenă, tinerețea
și pragul de care mă apropii în fiecare zi
mi se pare un orizont de atins.

Neg tot ce n-ar putea fi bun,
mă deschid din cercul închis și străin.
Nimic nu mă face mai precaut
decât singurătatea
pentru care nu sunt pastile și ceaiuri.