probabil că timpul croit din secunde
nu doare mai tare ca fumul securii-nvelite-n retina
ce vede pădurile dorinței apus sub clar de lună
iubito, hai sa ne facem cercuri
să zburam cifrele clipei in cîrduri egale
cu raza de noapte mirare
pentru tot ce exista
si pentru visare

spații intinse invinse de teama iubirii
scornesc printre zile cu dialectica firii aprinse
de ganduri firave ciupite dar interzise
haide iubito-n poiana cu mere
să-ti dau sărutul verii pe-o ramura
aprinsă de toate păsările din privire
să te iubesc in iarbă să mă leapad de tihna
din viețile trecute dospite in agheasmă

interesantă curba vremii prin clepsidra inimii
arcuire destinatară permanent in focul vesel
mocnind viorile deschise menestrel
iubito, hai să facem copil din spicul aprins
in inimile noastre reduse busuioc
să-ti șoptesc din floarea teilor
cosmica regăsirii poamelor coapte
să-ti fur iubirea cu fir de alun intins după tine
să te prindă in mreje de mine sa te lege
sa fim amandoi iubire-n cunună