în noaptea mea,destin furat
și înghețat de timpuri,
sunt doar un suflet destrămat,
de viață fără visuri.

încerc durerea s-o respir,
să simt că viu sunt încă,
sunt doar un biet poet vampir,
în noaptea mea adâncă.

dar eu nu sângele îți vreau,
frumoasa mea pierdută,
ci timpul înapoi să-l dau,
iubirea mea născută.

blestem e nemurirea mea,
căldura mea e gheață,
cu stropuri de iubiri aș vrea,
să mă hrănesc pe viață.

când disperarea o blestem,
și mă dorești în noapte,
de ai să vrei, am să te chem,
să ne iubim în șoapte.

și dacă vii, n-am să mă mir,
fă-mi inima să plângă,
sunt doar un biet poet vampir,
ce te iubește încă.