ochi muți
suflete mutilate de atâta zbor mecanic
nasc mereu și mereu alte tăceri
tăceri cu stil
solemne
parfumate cu roze târzii
joc de artificii pe gura plânsă de oarbe cuvinte
tăceri prăfuite
suspendate de grinda unde mi-am spânzurat într-o zi de vară toate iluziile
liniști tăiate abrupt
dăltuite în piatra renunțărilor
urlete mute despuiate de cuvinte pe ultima potecă
apatii umile
de marionete dezarticulate
ascunse prin cutiile de chibrituri


am adunat toate tăcerile și le-am ascuns într-un hohot de râs
de atunci alerg exilată prin mine
și același râs nebun spintecă cerul