Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!

Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!

Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un ”tun”; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt ”colectivi” să-l ia... Să nu-l mai... ”are”!

Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin ”chambre”
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?

Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!

Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!
26.09.2011