Iau cuvantul iubesc și-l fac bucăți cu un ciocan
Lovesc cu sete și tot ce reușesc să fac e să-l descompun pe litere
Ii-ului i-a sărit punctul, s-a postat pe tavan ca un ochi magic
și mă trimite cu gândul la ionizare
U-ndeva a rămas și el printr-un balcon descoperit
ca un acvariu fără capac,
invizibil hamac
ce încă leagănă viitorul cu loialitatea unui cavaler al Mesei Rotunde.
B-âjbâind după sâni, buze și alte relicve ale unei feminități
din jurnalul unor fete cuminți
S-pirt pentru dezinfectarea de amintiri și memorii
atât de distante încât parcă nu ne mai aparțin,
(date în custodia eternității unei Maytreia,)
și nici nu mai sunt capabile a reînvia vreo asemănare între persoanele
de atunci și cele de azi,
ar fi deci cât se poate de corect a spune că orice asemănare cu persoane reale
e pur și simplu întâmplătoare.
C-ucernice gânduri s-au instalat și parcă singure se citesc
dintr-un roman medieval cu
povești despre cavaleri casnici și domnițe războinice.
E-u, centrul lui iubesc, ca într-o reîntoarcere,
O simetrie,
De la mine a pornit la mine s-a întors,
Am trimis iubirea și ea a revenit la casa ca un fiu risipitor
De care înca nu mi s-a făcut dor.