În buzunar mi-a rămas doar memoria ultimului ban,
Azvârlit pe tejgheaua unui butic cu speranțe deșarte,
De fapt, nu voiam decât o pungă cu germeni de iubire
Pentru pământul dintre vertebrele inimii mele.

Cu gândul la romanul pe care-l vom scrie la noapte-amândoi,
Răsfoind bătăile atriilor până la cuprins,
N-am văzut că dinadins mi s-au dat fructele mâniei,
Pentru că vânzătorul era patronul întunericului din noi.

Brusc, în locul sărutului ca o nuntă pe veci,
Privirile noastre au făcut stânga-mprejur
Și fiecare și-a luat cărările înapoi,
Ca si cum nu ne-am fi născut niciodată