Cui va rămâne sunetul ce-aud
Și cine va mai scrie ce-am cuvinte?
Și-atingerea cum va mai fi; nu nud,
Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte?

Cum or mai exista copaci și păsări,
Dacă se pierd de-un nevăzut în plus...
Și cum se vor purta cămăși, alte mătăsuri,
Pantofi, sandale... Fi-vor, cărăuși?

Păcat și pentru umbra ce dispare
Și-i unică, un fel de-a fi, de forme...
Și nici oglinda n-ar mai fi bogată; purtătoare
De-un chip mult mai puțin, în ramele enorme!?!

Și aerul ce-l dezgolesc, cine-l va umple,
Sau pân-atunci ce va fi-n loc, în gol
Și-n ziua nașterii, mai are cin' s-asculte?...
Căci mi s-a spus mereu că mi-este monopol?!

Și numele, când va dispare de pe buze,
Ce se va spune-n loc; va mai fi iar expir
Cu aceleași note... Și-unde pleacă muze,
Când mă pierd interlocutor și izul... elixir?

... E un bagaj imens ce-l port drept hărăzire
Și-ar fi sub înțeles să mi-l debarasez...
Așa că nu mă-mpac, de ce n-aș vrea ”oprire”?...
Și tot mă chinui să exist?!?... Mi-am făcut EU-l crez!?!
04.09.2011