Parcă-ncepe să mă obosească rima;
e ca și cum aș merge-ntr-una-n pas de marș,
cum e la defilare... și nu mai vreau defilări
și pentru că erau ”goale”... de subiectul meu, Eu!
Și rămâne totuși un regret; parcă tot curge, totul, prea ușor;
gând numai, doar așa, un stat de vorbă
plat... și știu c-așa acum se poartă, albul metaforic,
ca și cum doar atât a mai rămas din poezie,
un fel de...
miceliu ”underground”, rar cum o trufă din trufandaua ”new” culturii
ce se cultivă printre juni -de-acum cu precădere- ușurința...
ca și cum spuma de la supă
nu mai este un reziduu murdar,
luat cu sputiera,
dacă se dă cu lingurița de argint a snobului -ca la împărtășit-
cum licoarea vinului de Paște!?
Este!... Dar parcă n-are luciul pocalului Graal...
E doar, încă și-a câta, o altă pierdere de credință!
Însă sunt și eu ființă
și trebuie să pozez mondenul; un desuet universal...
Și nu e totul, nu sunt updatat, mai folosesc încă anacronica punctuație!!!
... lipsită de precizie, de grație....
26.08.2011