S-a petrecut un fenomen paranormal,
(Fi'ncǎ aşa au unii ghinion)
De au ajuns printr-un miracol în spital,
Doi buni amici, Vasile şi Ion :

Cu-o searǎ înainte s-au cinstit
Ca de-obicei, la cârciuma din sat
Şi dupǎ ce s-au bine…cherchelit,
Spre casǎ împreunǎ au plecat,

Da’ cum au dat în uliţa cea mare,
Prin beznǎ arǎtând ca o nǎlucǎ,
De undeva, un câine le apare,
Scǎpat de la vecini, printr-o ulucǎ,

Apoi, e doar rutinǎ ce-a urmat,
O cursǎ prin hârtoape şi noroi,
Dar nimenea nicicum nu s-a mirat,
Cǎ-n mod normal se-ntâmplǎ celor doi,

Însǎ în noaptea aia, chiar bizar,
Cei doi cheflii fugind cu disperare,
Ca într-un vis teribil sau coşmar,
Se cǎţǎrau pe-o scarǎ...şi-ncǎ mare !

Cǎ s-au trezit urcând vijelios,
Privind ‘nainte cǎtre infinit,
În urma lor, dulǎul furios,
Mai tare parcǎ era asmuţit ;

Şi în aceastǎ crudǎ încleştare,
Cu fiara ce-i mâna vertiginos,
Acele trepte apareau cam rare,
Iar balustrada scǎrii foarte jos (!?)

Dar dintr-o datǎ se vǎzu luminǎ,
Din capu’ scǎrii-o razǎ a ţâşnit,
Ce se mǎrea ca şi o lunǎ plinǎ
Cǎ totul pentru ei pǎrea sfârşit ;

Şi-au luat inima-n dinţi, fǎrǎ sǎ vadǎ,
Cǎci timp prea mult nu aveau de gândit,
Sǎrind peste a scǎrii balustradǎ,
Moment în care filmul s-a oprit..

A doua zi, cum scrie-n declaraţii,
Cei doi şi-au revenit într-un spital
Şi au urmat apoi investigaţii,
Fiind un fenomen paranormal,

Care nici azi nu a fost explicat,
Cum de-au ajuns la Roşiori în garǎ,
Urcând din a’lor sat îndepǎrtat
Cǎci nicǎieri nu s-a gǎsit…vreo scarǎ !