poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3053 .



ultimul sărut
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valu ]

2012-11-09  |     | 



nu trebuie să pari amabilă, bună,
eforturile te-ar devasta și goli până la urmă, cu mine fii doar Tu…
– în iubire nu există complezențe sau compasiuni,
tot ce-i mai frumos în fiară se dezlănțuie: maiestuozitatea, lupta, dăruirea de sine și
festinul… ca și cum ar fi ultimul

trăiește-mă firesc, fără educație, norme, scenarii, experimente,
trăiește-mă de-a-ntregul, deodată, ca și cum ai da pe gât un strop de palincă
voi ști să suport iubirea ta fără să fac angajamente, promisiuni legate de
posibile cumințenii sau ceruri în dar
tu ești cerul cu stelele, tu ești pământul, ce-aș putea să-ți ofer
în afară de mine?…

iubirea ca-n filme e-o himeră,
uite, eu și tu suntem unici, nu semănăm cu nimeni,
uneori nici măcar cu noi înșine
ne iubim în absențe cum am fi de față, vedem unul în celălalt
pe unul în celălalt
și nu există etichetă, pudori, vogă, nu există nimic,
doar un ou în care ne luptăm cu umbrele lucrurilor,
promisiunea pasului iminent, sunet spart în milioane de cioburi care țâșnesc
spre a se întâlni într-un loc de mister, redevenind sunet întreg
într-o desăvârșire neînțeleasă, pe măsura fără măsură...
vieții îi rămâne zadarul de lux, gazul ce arde și ne proiectează pe pereții clipei

suntem doi stropi de ploaie și dacă prezentul ar deschide umbrela în fața noastră,
tot vom răzbi cumva, câtă vreme ne iubim…
hei, lasă geamurile, le ștergi altădată, vino
oricât de transparenți am fi tot mai rămân dâre de mister, sărută-mă

sărută-mă cu ochii, cu pleoapa, cu mintea, cu inima, cu buricele degetelor,
cu toți porii, cu toate cuvintele care nu-și mai au rostul, iubirea oricum le știe…

ce citești acum nu-i un poem, nici vreun bilețel de dragoste,
cea mai frumoasă poezie este respirația ta…
- aici este un descântec bizar
și iubirea pare ceva bizar pentru cei neatinși – nouă ar trebui să ne fie firesc
astfel, cu mine fii doar Tu… ca și cum am fi supraviețuitorii ultimului sărut

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!