poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 455 .



Trei cruci
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [OctavSemarian ]

2012-11-06  |     | 



Sunt două mii de ani
de când Hristosul întrupat,
prin jertfa Lui de sânge
destinul ne-a schimbat.
În ziua când scriptura s-a-mplinit,
pe dealul Căpățânii
un singur trup de carne,
pe trei cruci
a fost întins...
și-n cuie răstignit.
Trei cruci, încă de-atunci,
acolo-au fost suite.
Trei cruci și astăzi mai așteaptă,
de restul omenirii... să fie folosite.
Trei drumuri au deschis,
de El, încă de-atuncea arătate.
Trei drumuri ce ș-acum așteaptă
trei cruci
de fiecare om să fie luate-n spate...
și purtate...

În mijloc, sus,
stă Crucea cea mai mare,
pe care răstignit a fost Iisus.
El este primul Om
care spre Înviere,
de însuși Hristus a fost dus.
Până la capăt
el Crucea și-a cărat
pe drumul cel mai greu,
un drum imaculat.
De-atunci, simbol al Învierii este...
ș-al omului fără păcat.
Puțini,
putere vor avea
pe urma Lui să calce,
căci Crucea Lui,
ce este grea și foarte mare,
va trebui purtată
pe drum îngust, abrupt,
din ce în ce mai tare.
Acolo,
nimeni în preajmă
nu este să te-ajute,
ca sufletul să-ți tragi,
ca fruntea să-ți mai ude.
Răgaz nu ai
puțin să odihnești.
Din cale de-ai ieșit,
n-ai drum să ocolești.
Odată Crucea ridicată,
n-ai voie s-o mai lași.
La orice ezitare...‘napoi,
nu mai există pași.
Pe viață-o pierzi,
un pic dacă-ai scăpat-o.
Cu cea din stânga,
cu crucea Mântuirii,
de rătăcești puțin,
pe loc, tu ai schimbat-o...
Pe Crucea Lui,
povara, nu-ți aparține-n întregime.
Așa cum El în spate, a dus
păcate pentru-ntreaga lume,
e datoria ta, de-acuma,
păcate făcute de oricine,
să sui pe Crucea ta
și să le cari cu tine.
Dar când ajungi pe culmi
răsplata-ți va fi mare.
Ca Îngerii vei fi
în noua lumea,
care din cea veche răsare.
Eliberat vei fi de orice judecată,
sfințirea ta din viață,
acolo-i confirmată.
Dar câți oameni
în lumea asta
un drum așa de greu îndură?
Câți dintre noi
sunt potriviți,
peste a Lui măsură?...

În stânga, stă o cruce,
pe care răstignit a fost un hoț.
El își regretă faptele
și-l recunoaște pe Hristos.
Crucea pe care el atârnă,
este cu mult mai mică,
o cruce mai lejeră,
dar tot care ridică.
De jos, ușoară la săltat.
Pe umeri, mai lesne,
ca cea din mijloc, de cărat,
iar drumul ce-l anunță,
cei drept, mai lung și-ntortocheat,
este destul de lin...
și mult mai lat.
Un drum al Mântuirii
ce păcătoșii-l urcă.
Un drum cu ocolișuri
pe care mulți,
chiar dacă nu-nțeleg,
încearcă să-l parcurgă.
Meandre ca de râu se văd,
popasuri la tot locul,
tentații ce provoacă simțuri,
ocazii să-ți încerci norocul.
Aici, crucea de lemn,
din spate,
mai poate fi lăsată
și cei ce nu-s atenți,
când iar la drumuri pleacă,
încovoiați se văd,
de „crucea cea de fier“
ori, „crucea cea de piatră“.
Apoi, dacă-și revin,
regrete îi cuprind
și iar, crucea de lemn
pe umeri și-o întind.
La drum, iar vor porni,
dar nu de unde-au stat.
Păcatul lor... păcat,
cu pași în urmă i-a mai dat.
Și drumul când sfârșesc,
ajung să înțeleagă
cum, crucea lor din spate
de Crucea lui Iisus
îi leagă.
Păcate au fost multe,
dar de le-au regretat
și pe Iisus Hristos mereu,
cu gândul
sau în vorbă l-au chemat,
din greul faptelor
ce dus-au în spinare,
o mare parte a trecut
în umbra Crucii Sale.
De-aceea Crucea Lui
a fost mai mare și mai grea,
pe ea, Iisus,
păcate pentru toți căra...
Și când sorocul va să vină,
când El va face toate noi,
nimeni din cei ce cară crucea asta-n spate,
la Judecată,
nu o să facă pasul înapoi.
În „Cartea vieții“,
toți înscriși vor fi pe rând,
dar nici unul nu va să poarte,
în noua lume...
numele de sfânt...

Dar iată,
acum în fața noastră
a treia cruce stând!
Destinul ce-l va hărăzi
ne stă ascuns cu teamă-n gând.
Pe ea e răstignit al doilea hoț,
dar care-n vorbe
îl neagă pe Hristos.
Mai mult,
chiar Îl insultă
și nici n-ar vrea de El să mai audă.
Grea misiune vor avea
cei ce spatele-și
vor înhăma la ea.
Este chiar crucea
ce stă în dreapta Lui.
Este o cruce ce coboară
pe calea răului.
Pentru aceia ce-n cârcă o vor lua
urcușul n-are rost,
de-aceea, cu susu-n jos
ei crucea-n spate și-au întors.
O ancoră devine,
înfiptă în țărână,
cu brațele-i întoarse
ei tot pământul râmă.
Obstacole vor pune
pe drumuri care urcă,
iar binele
cu vorbe grele-l spurcă.
Și totuși...
un mare rost în viața asta-și au.
Pe ei călca-vor tălpi
ce calea dreaptă iau.
Căci cine astăzi
își pregătește zborul,
pe ce umeri contează
să-și sprijine piciorul?
Cu cât ei se ridică,
pe ei mai mult apasă,
ei sunt sacrificații,
ce urma-n tină-și lasă.
Pentru ca binele
să iasă la lumină,
de rău are nevoie,
în opoziție cu el să-l țină.
Și-atuncea, răul este rău
sau... e și el ceva spre bine?...
Rău... este pentru cel ce l-a făcut
și este bine,
pentru cel ce l-a-ndurat
și a tăcut în sine.
Căci răul suportat
este un bine
ce încă...
nu a ajuns la tine.
De-aceea,
cei care acuma urcă,
pentru păcatul lor
să-nalțe,-ar trebui,
măcar... o rugă-n cor

Și ar mai fi o cruce...
o cruce,
de nimeni pe Golgota ridicată.
O cruce ce așteaptă
să fie activată.
Ea este crucea
celor ce nu le pasă,
care prin viața trec
și urme-n urma lor,
nu lasă.
Ei nu fac rău,
dar nu aduc nici bine.
Principiul lor în viață:
nu deranjez pe alții,
dar nici alții pe mine.
Nici reci, dar nici fierbinți,
ei n-au nicio părere,
iar existența lor,
de nu se schimbă-n rău sau bine,
un viitor în evoluție... nu cere.

Sunt deci, trei cruci,
chiar patru,
ce-n spate le cărăm
și-n lume ne conduc.
Sunt cruci ce omenirea
în viitor o duc.
La ce ai fost,
la ce tu ești
și unde vrei s-ajungi,
adânc ar trebui
de-acuma să gândești.
E timpul să alegi!
Nimeni nu ia o hotărâre pentru tine!
Ce cruce-n spate vei căra
și până unde vei urca cu ea,
alegerea... îți apartine!


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!