poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2472 .



starea de a fi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alexander ]

2012-10-27  |     | 



centrul orașului este tot un deșert
numai că firele de nisip au forme de oameni

mă plimb noaptea pe străzile moi și nimic mai mult
am impresia că sunt un copil și țin de mână un părinte foarte înalt care se pierde printre nori
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
uraganul arătat de bățul lung crem
iese din oasele mele ca o ghiulea răvășind foile crainicului
oasele mele îndepărtate de inimă căreia i-am făcut la revedere cu mâna
într-o gară din aprilie

în fața librăriei cărturești
pe lângă spiritul cărților visând pe o bancă cu ciorapi multicolori peste picioarele sufletului
am văzut în iarbă o aripă de elefant
cealaltă era deja urcată pe acoperiș
urma să fie lansată o carte pentru copii sau
iubirea mă tot freca la ochi și nu mai vedeam bine sau
cine știe ce dracului am mâncat seara de visam tâmpenii

odată a venit un car de reportaj
m-a filmat din toate frunzele necăzute ale toamnei
o reporteră mi-a pus întrebări pe fiecare treaptă a templului pe care o urcam
pe care o coboram
pe care o construiam
i-am spus
da fac dragoste cu iubita până ne apar lacrimi pe sexe
da
sub cuvertură ținem un geam în lesă un geam care dă într-un beci
din care latră un soare
peste lanul nostru de secunde îndesate ca niște pături
în lada de zestre


câteodată
când îmi văd reflexia de castană în vitrine îmi vine așa să cred
că sunt doar un scrum într-o scrumieră
mă uit la steaua care mă fumează îi văd unghiile date cu ojă de culoarea păsărilor
îi spun că o iubesc și că iau în fiecare moment trenuri invizibile spre ea
că mă zgâlțâi pe drum ca un sac plin cu cartofi
mă învelesc noaptea când sunt singur în livadă
cu pielița ei roz care îi împodobește degetul mare
și toate vor fi bune de acum îmi zic în timp ce oftez ca o piatră proastă

zgomotul de frână al mașiniilor ce circulă pe pletele mele
lumina farurilor care îmi perforează amintirile
îmi aduc aminte de tot de la cifre la pași
și tremur
văd că a început să plouă cu ace
în fiecare colț din lume în fiecare colț din carne
și mă trezesc în centrul orașului
cu oameni plini de gol în jur
gata să fiu luat de vânt alături de foile de ziar
de pungile goale
și alte inimi neînțelese

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!