S-a trezit cu josu-n sus.
Zici că-i cerul în apus,
Când furtună prevestește,
Toată casa o trezește!
*
Dintr-o geană i-a căzut
Trei fire. Nimic mai mult!
-Vai, semăn cu nea' Ilie,
Cum e-n cap de la chelie!
*
Zbiară și le ține-n mână,
Le-ar lipi. Ei, asta-i bună,
Să nu fie-n rostul lor?
Ce bocet asurzitor!
*
Ooo, dar și sprânceana stângă,
Zbârlită ca o nătângă,
Îi strică chipul frumos,
Parcă-i sprânceană de moș!
*
"Hopa! Iarăși dormi pe burtă!"
O urmă fină, (O brută!)
Șade pe obraz de-a latu',
Urlă ca lupu' turbatu'!
*
Când jelește, când suspină,
Fețișoara dulce, fină,
Poartă "șanț" ca la bătrâne,
E jale, sfârșit de lume!
*
Și păru-i moțat pe cap.
Pufi de s-ar fi jucat,
Jur, era mai netezit,
L-a spălat într-un bocit!
*
Tot cu toane-și bea cafeaua.
Soacra-acra, cucuveaua,
A pus zahăr, și nu miere,
Se va îngrășa. Durere!
*
Se fardează mânioasă,
Își ia o bluză frumoasă,
Și începe circul iar,
C-a zărit ceva bizar.
*
Parcă n-ar fi fost de-ajuns!
O furnică a ascuns
Pe manșeta ei scrobită,
O boabă. Zici că-i țicnită!
*
Se vaită, nu mai e joc,
E o tornadă de foc!
Nici mortu', un rege mare,
N-are așa o bocitoare!
*
Soțul privește năuc.
Ãl' mic uită în năsuc
Degetul...și-i amețit:
"Mami ce o fi pățit?!"
*
Nici soacra nu îndrăznește
S-o sfideze. O țintește
Și spune în sinea ei:
"Mai bine stătea holtei!"
*
Câinele, (Și nu-i dresat!)
S-a târât discret, sub pat,
Lângă Puf, dușmanul său,
Căci în cameră-i de rău!
*
Trec minutele cu greu.
Rugăciuni spre Dumnezeu,
Să-i faci, și n-ai izbuti,
Toanele a-i domoli!
*
Toți tac. Priveghi de ar fi,
Cineva tot ar șopti.
Și-un păianjen ce țesea,
S-a oprit din truda sa!
....................................
Plecă la slujbă. Ce bine!
Iese-nfricoșatul câine,
Pufi și el. Ãla mic,
Tot nedumerit, vă zic!
*
-Buni, ce-i cu mami-n zori,
Uff, mă trec zeci de fiori!
Ori avem vreo rudă moartă
Și e tare-ndureretă?
*
-Bunica zâmbește parcă,
Însă lacrima o-ncearcă.
-Of, micuțule-Ioane,
N-avem mort, are ea toane!