La porți bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Brahms.
Îngerii, căutându-și pașii de odinioară
Se-mpiedică în aripile tot mai grele.
Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul
Către cerul alungat în uitare.
Orașele se hrănesc cu vise de-o zi
Iar pleoapele amorțite
Refuză somnul nopților încă nefurate.

La porți bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Mahler.
Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea
Zburând haotic printre grădinile inodore
Însângerându-și aripile în gândurile
Pământenilor ce lăcrimează mereu
Când vine ploaia peste trupuri și case.
Doar pescărușii adorm în văzduh
Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă.

La porți bat neîncetat negustorii de suflete.
Dincolo de ziduri se aude Wagner.
Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând
Peste noaptea în care rugăciunea e vie.
Clopotele își scutură praful și rugina
Sub privirile orașului, mistuitoare
Smerite, corozive cerșind mântuirea.
Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de
Martorii nașterii coloanei a opta.

La porți se roagă neîncetat
Negustorii de suflete pentru
Însănătoșirea îngerilor.