Sunt înfiptă în tine ca jocul de-ascunsa
,u mă prinzi, nu mă vezi
și când inversăm rolurile nu te găsesc nicăieri,
nici măcar în scările beciului
așa că urc podul palmei
și ghicesc din trei linii că tu defapt ai dat
stop-joc cu mâinile, acoperindu-ți ochii de întunericul din încăpere.
Eu știu că uiți, uiți mereu-
linia capului îți urcă până la nori și
rămâi acolo până găsești lumina apoi
îți desprinzi încet fiecare deget, numărând-
10, 9, 8, 7...
Iar apoi ai chipul senin și
Începi să numeri din nou
1, 2, 3