poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1354 .



de aceea vă rog nu îmbătrâniți niciodată pasărea aceasta din hârtia întâi creponată
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [florian stoian- silisteanu ]

2012-10-08  |     | 



femeia ascute creionul distanței
o pasere prinde aripi hârtia e creponată din ea a plecat cândva iubita mea măritată
desenam uneori îngeri despre ei azi se vorbește la televizor ca despre bondarul din palatul unei albine în care nimic nu e muritor
de aceea vă rog nu îmbătrâniți niciodată pasărea aceasta din hârtia întâi creponată

când dumneavoastră ajungeți acasă împărțiți frumos lumina la masă undeva verde este moartea care a găsit un cui ruginit din care parcă oamenii-au sosit depărtând ferestrele toate-n cuvânt

vai domnule
doamnă frați și surori vă invit la ospăț printre nori o cometă soarele beat a căzut de pe o bicicletă lanțul ei o altă cometă

eu dimineața
tu dimineața avem obiceiul unei omlete în care găsim din nou biciclete unele cu lanțul pierdut altele cu șuncă și laptele scurs din pământ

primăvara are anotimpul înalt
celelalte sunt haina unui atlant care a iubit și el săracul cândva piatra ori semnul din țara cealaltă a mea
de aceea vă rog aruncați pe casă dintele născut de mireasă

nuntașii am uitat să vă spun sunt cu toții postum
dar eu sunt fericit fiindcă din ei am venit din clopotul acestei tăceri din marea apei de ieri

seara ei bine seara am bucuria cerului plin parcă e o parcare în care stelele sunt fiecare pe rând fereastra de la început din cuvânt
seara sunt fericit uneori până când o aud pe maica strigând
apoi plâng ca și când

mă numesc florian
am chef să petrec până când din nou la drum plec

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!