Nu vreu doar pe cărări încărunțite
Să pot păși ori printre flori târzii
Chiar de-mi întinde toamna reci cuțite
Cu care să vânez melancolii

Îmbătrânesc cu orice zi mai tare
Dar nu pot fi de asta foarte trist
Cât nu mă-ndemn spre nicio resemnare
Și încă-n ghemul zilelelor exist

Nu pot nici darul dragostei să-l las
Pierdut de tot la margine de viață
Cât încă-s calde orele din ceas
Și tefere speranțe mă răsfață

M-oi duce dar prin umedul frunziș
Ori prin uscata iarbă risipită
Un pic amar, un pic de-a curmeziș,
Dar tot spre-o altă tânără ispită

Și chiar peste căruntele cărări
Voi presăra semințe de-nflorire
Până mai am aici și-n depărtări
Iubiri și așteptări și amăgire.