Straniu patern interactiv avem tipar
Creat; ca dominoul de alipiri egale,
Un ac la victima în planșa d-insectar
Și pânda stând și așteptând la dese intervale.

Defect major de lume-n întocmire
Răstălmăcită poate de la puritate
Într-un afund cleios, putrid, de pedepsire;
În care victime-călăii sunt o paritate.

E libertatea, acum, model de restrictiv,
Îmbietor îndemn la gust de-a face,
Punând pe urme-ți stigme, rău, fără motiv...
E culpa scop suprem... pedepselor rapace.

Ai zice c-adulăm doar masochism;
La gustul pradei ne-mbătăm cu sânge
În pavoazări dogmatice-n rasism
Sau în război civil... Ne place de-a ne plânge!

Mai mulți suntem șacali de stârv
Și mai puțini, tot mai puțină-i prada.
La orice pas e ”NU” la castul sârg...
Se-așteptă pe la colțuri gafa, pedepsind pleiada.

În extincție suntem, fără de-ntors, ca specie,
De prea mulți vânători ce trag rafale;
N-avem scăpare din tentacule-colos de sepie...
Așa se stabilesc surghiunuri de morale.

Toți suntem polițiști, judecători, critici,
Fixiști fiscali, gărzi... printre parlamente,
Avizionari, autoritariști, executori, politici;
Control d-intrări-ieșiri... mii d-excremente!!!

Suntem veșnic obiectiv de sateliți
Umani; o farsă creatură, tizii tăi,
Făr-a produce nou, progres, doar investiți
Unu la unu în permanent de preamărit... călăi, călăi, călăi!
14.06.2011