Un om puternic precum stânca,
Așa a fost mereu bunicul meu,
Dar astăzi eu mai am doar ruga,
Să pot vorbi cu el prin Dumnezeu.

El mi-a îndrumat acei primi pași
Și datorită lui sunt azi aici,
El mi-a explicat că-n viață poți să cazi
Și e nevoie mereu să te ridici.

Un om ce m-a iubit enorm
Și-n fiecare zi era cu mine,
Îmi citea noaptea ca să adorm
Și-n voce îi simțeam a lui iubire.

Târziu m-am gândit să scriu și despre el,
Când totuși crucea la mormânt umbră îi face,
Ai fost mereu un om foarte vesel
Și-aș vrea să știu că unde ești ai pace.

În inima mea mereu vei fii prezent,
Tu m-ai învățat că trebuie să fiu corect,
Aș vrea acum să fii aici cu mine,
Dar ești cu Dumnezeu în pace și iubire.

Bunicule, pot scrie la nesfârșit,
Că pentru tine am fost un nepoțel iubit,
Aș vrea și-n altă viață ca să mai fiu cu tine,
De sus din cer să ai grijă de mine !