Poezie
fluierând în solz de pește
(limpezind apele mele)
1 min lectură·
Mediu
ca un motto-n ceas de taină
iau un vers și-l cânt cum zic
lăsând umbra înserării
să umbrească un nimic
“voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic”
și acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de pește
pe Regina Libertății
o aștept
“așezată-n tron de aur
și domnind trei lumi rebele”
ea-mi vorbește dintre stele
limpezind apele mele
ce mai ieri
topeau confuzii
de pe scara cu iluzii
ce zici tu
să las să treacă
o hoție peste treaptă
eu mai cred încă-ntr-o lume
care-și va hrăni dreptatea
cu puterea din iubire
dintr-un vis cu
fericire
Constanța, 31 julie, 2012
(azi ne aducem aminte)
044.066
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “fluierând în solz de pește.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14011868/fluierand-in-solz-de-pesteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
rămâi acolo, domnule poet, solzul de pește sună hăt departe... dacă a sunt până la mine, e semn bun:) mulțam!
0
Adierea descantecului bun limpezeste sunetul solzului de pește!
0
“și acum
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de pește
pe Regina Libertății
o aștept”
vorbele-s de acum la ruletă
roata se învârte
bila roșie sare pe pătrățele
pocniturile zimților
pe lamelă
tot mai rare
s-a făcut destulă lumină
mai multă
încă nu suportă orbitele
obișnuite cu întunericul
cântecul s-a întâlnit cu gândul cororanei
“ din era șmecherilor
când legile devin strigătoare la cer de nedrepte
când statul se preface vrăjmașul unei părți a națiunii
când violența și persecuțiile sunt oficializate...”
mă voi întoarce
la nunta adelei
spre sfârșitul verii
înainte de festivalul berii
până atunci
lucrurile se vor limpezi
atenție la ghilimele
"eu cu mine și cu noi
ne-mpărțim perfect
la unu.
totul până la capăt
fără ezitări
și în singurătate
perfectă"
sunt versurile lui george
din portretul de ieri
care se intinde-n azi
în mâine
până se vor împlini
cele bune și de folos
când cânt în dodii
trec prin visul de poet
fluierând în solz de pește
pe Regina Libertății
o aștept”
vorbele-s de acum la ruletă
roata se învârte
bila roșie sare pe pătrățele
pocniturile zimților
pe lamelă
tot mai rare
s-a făcut destulă lumină
mai multă
încă nu suportă orbitele
obișnuite cu întunericul
cântecul s-a întâlnit cu gândul cororanei
“ din era șmecherilor
când legile devin strigătoare la cer de nedrepte
când statul se preface vrăjmașul unei părți a națiunii
când violența și persecuțiile sunt oficializate...”
mă voi întoarce
la nunta adelei
spre sfârșitul verii
înainte de festivalul berii
până atunci
lucrurile se vor limpezi
atenție la ghilimele
"eu cu mine și cu noi
ne-mpărțim perfect
la unu.
totul până la capăt
fără ezitări
și în singurătate
perfectă"
sunt versurile lui george
din portretul de ieri
care se intinde-n azi
în mâine
până se vor împlini
cele bune și de folos
0
"lăsând umbra înserării
să umbrească un nimic" cred ca sunt versurile care contin paradigma poemului - totul ingradit de nimic
cum vezi nimicul, daca stai la umbra? poate soarele descatuseaza "visul de poet/ fluierând în solz de pește".
o sa urmez sfatul eului liric si o sa reitrez scindarea in lichidul dogmatic sa ma regasesc.
să umbrească un nimic" cred ca sunt versurile care contin paradigma poemului - totul ingradit de nimic
cum vezi nimicul, daca stai la umbra? poate soarele descatuseaza "visul de poet/ fluierând în solz de pește".
o sa urmez sfatul eului liric si o sa reitrez scindarea in lichidul dogmatic sa ma regasesc.
0
