poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-22 | |
Boul rumegând domol,
În umilul său ocol, Zări măgaru-n ogradă, Și-i veni cheful de sfadă. Ce nu poate suporta, Este povara sa grea. Bagă plugu-n solul tare, Căci în România mare, Se mai trage încă, zău, Brazdă din efortul său. -Uite măgarul se plimbă, Șușotește-n vârf de limbă, Unu-i alt bou slab, bătrân. Toată ziua e pe drum, Iar noi ca robii muncim, Până când ne schilodim. Ne dă doar coceni și apă, Până ficatul ne crapă! El, măgar nerușinat, Cu iarbă s-a îmbuibat. Aș putea să mă revolt, Să arăt că nu sunt tont! Vine stăpânul din bar, Înjugându-i iar la car. Boul s-a tras îndărăt, Stăpânu' îi dă un cot, Îl smâncește, el la fel, Biciu mușcă crunt din el, Săpându-i șanțuri adânci, Și căzu ca bou-n brânci! Se mai revarsă o "ploaie", Bou-ndurerat se-ndoaie, Și se saltă. S-a supus Și plin de frustrări s-a dus... Scârța, scârța, carul vechi, Vorbe aspre l-a urechi, Trage boul trist și tace, Însă gândul nu-i dă pace: "Dacă măgar aș fi fost, N-aș mai trage ca un prost!" Ies din sat, urcă un deal, Și îl vede pe măgar, Răsturnat de-o greutate, Ce-o avea săracu-n spate. Muștele îl bâzâiau, Tăunii se ospătau, Ochii lui măriți de moarte, Stăteau sticloși într-o parte. -N-ai vrut să te salți, n-ai vrut, Îți place ce ți-am făcut? Tună stăpânu-nciudat, De mai că s-au îmbătat Boii ce trăgeau la car. Căpos și prost de măgar, Þi-a fost greu împovărat, Acum ești bun de mâncat, De jivine-nfometate, Și-i trase un șut în spate. Boul ce se răzvrătise, De spaimă încremenise, Văzând măgarul rănit, Cu sângele năclăit, Privind în gol, ca în moarte, Fără chinuri, nedreptate... Și-și zise îngândurat: "Uf, cum l-am invidiat, Mare povară i-a pus, Singurel, bietul a dus, Până când n-a mai putut, Ce gândire am avut! Tot mai norocos sunt eu, Am pereche când mi-e greu, Ne-ajutăm, ne completăm, Și un pai dacă mâncăm, Pentru noi este un dar, Decât viață de măgar! Acum chibzuiesc și eu, Tot mai bine-i să fii bou! Ca o morală: Vreodată, de ți-ai dori, Să-ți schimbi viața ta cu-a mea, Mai bine te-ai răzgândi, Căci a mea e mult mai grea!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate