poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1066 .



Oameni
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mihy ]

2012-05-02  |     | 



Iubesc oamenii și îi urăsc totodată,
sunt fascinanți și plictisitori.
Sunt atât de frumoși când îi descoperi
când îi placi cu tot cu defecte,
sunt atât de frumoși când se îmbină cu tine
și curg întruna cu sufletul tău.
Am șapte degete pe care pot să enumăr
oamenii ce-mi stau pe piedestal
și le sunt datoare pentru aripi
ce mi se întind și retează prin necunoscut.
Natura umană în principiu este o mizerie
frumos este doar când o depășim voit,
deși dacă am căuta în adâncuri
tot la noi se întoarce motivul
pentru care am făcut vreun fapt deosebit.
Sunt amintiri ce îmi revin
ca unui suflet senil și bătrân,
îmi amintesc tot ce nu trebuie să uit
și încerc să dau tot ce e mai bun.
Mă simt tânără pentru că așa sunt,
curg asemeni unui izvor,
am atâtea de făcut în viața aceasta
și nu-mi doresc prea curând să mor.
Ai mei dragi oameni ce îmi sunteți,
nu vă respect pentru interese,
îmi simt sufletul prea rebel
ca de formalisme să îmi pese.
Viața e prea scurtă
să ne-o petrecem fals,
viața e prea minunată
să nu o simțim în fiecare pas.
Și cum în viață sunt pașii duri
așa călcăm noi peste flori
și suntem călcați la rândul nostru
cu câte un mic mare dezastru.
În prealabil viața e frumoasă
și mă simt mai mult decât norocoasă
o gust cât pot, o trăiesc din plin,
până când clipe de lacrimi vin.
Și simt ce simțiți voi uneori
urlete, țipete, de groază fiori
și doare nespus de mult să pot simți,
noroc că mai știți și voi zâmbi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!