poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1452 .



Glossă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Varo ]

2012-04-22  |     | 



Suntem mici, în lumea mare,
Cu speranță și cu ură;
Șoapte dulci, vorbe amare
Le rostim cu- aceeași gură;
Câte știm sau le cunoaștem
Prind contur ori se destramă;
De murim sau de ne naștem,
Toți trăim aceeași dramă.

Mulți Sisifi, doar Danaide,
Trec prin viață ca și vântul;
Minți deșarte, voci stupide
Ne învață ce- i cuvântul;
Ne conduc prin oarbe legi,
N- asculta a lor chemare,
Tu încearcă să- nțelegi:
Suntem mici, în lumea mare.

Poți să afli- nțelepciunea,
Deslușind a minții artă,
Rând cu rând, deșertăciunea
Din a lumii vastă cartă;
Sunt ca săbiile- n teacă,
Bani, a timpului măsură,
Ce- i trecut, o să mai treacă
Cu speranță și cu ură.

Unii cred că lumea schimbă,
Cu idei ce n- au pereche;
Poartă- n gură altă limbă,
Haine noi, de modă veche;
Soare nu- i să nu apună,
Tu vei ști a lui urmare:
Luna, stele o să- ți spună
Șoapte dulci, vorbe amare.

Alții totul vor să știe,
Cât trăiesc, cum au să moară;
Viața lor, de tot pustie
Le e singura comoară;
Taina e închisă- n tine,
Sufletu- ți e- a ei figură;
Rugi păgâne, rugi creștine
Le rostim cu- aceeași gură.

Demoni vor să fie sfinți,
Menade se cred fecioare;
Chipuri negre, negre minți
Totul calcă în picioare;
Al tău spirit o să spună,
Fără timp de- o să renaștem
Nu- s decât goală minciună,
Câte știm sau le cunoaștem.

Multe boli mai are veacul,
Cu durere, inimi pline;
Vor să afle care- i leacul,
Suferința să le- aline;
Tu acestea să le- acoperi,
Cu a dragostei năframă;
Toate- n una să descoperi
Prind contur ori se destramă.

Puține glasuri mai poartă
Al adevărului veșmânt;
Tu coboară a ta soartă,
În sacrul său mormânt;
Etern e fanic efemerul,
Viața- n moarte recunoaștem;
Unul singur e misterul,
De murim sau de ne nastem.

Þine- un bard tot universul,
Pe al gândurilor umăr
Și- i alege vremii versul
Din catrene fără număr;
Tu să știi cum să asculți,
A tăcerii panoramă;
Oameni simpli, oameni culți
Toți trăim aceeași dramă.

Toți trăim aceeași dramă,
De murim sau de ne naștem;
Prind contur ori se destramă,
Câte știm sau le cunoaștem;
Le rostim cu- aceeași gură,
Șoapte dulci, vorbe amare;
Cu speranță și cu ură,
Suntem mici, în lumea mare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!