E un joc straniu. Și n-am curajul necesar
să ne jucăm împreună.
Singurul lucru pe care mi-l doresc este un turneu
și totodată este unica mea temere.
N-o să câștig, mai ales dacă vreau să pierd,
iar vântul bate împotriva mea odată cu timpul.
Dacă aș putea fi două persoane,
cea de-acum și cea care eram, poate
ele v-ar privi în ochi simultan.
Dar nu. Ochii se feresc și nu vor să se vadă
nici nu ar putea... de frică
să își mai spună ceva pentru că
singura lor concluzie este că am ales greșit
că am decis deja.

Acum m-aș mai opri și m-as întoarce
la trecerea de pietoni.
La altă muzică în căști,
altă limbă și alte culori la semafor.
Numai zâmbetul tău a traversat atunci strada
și încă mai merge cu noi,
deși ne plimbăm pe trotuare diferite.

O să aștept să ajung
la capătul lumii, acolo unde
mai ai doar un pas de făcut
ca să cazi de pe pământ.