poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 342 .



Pablo Neruda - Poema 6
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Antan ]

2012-03-16  |     | 



Te recuerdo como eras en el último otoño.
Eras la boina gris y el corazón en calma. En tus ojos peleaban las llamas del crepúsculo Y las hojas caían en el agua de tu alma. Apegada a mis brazos como una enredadera las hojas recogían tu voz lenta y en calma. Hoguera de estupor en que mi sed ardía. Dulce jacinto azul torcido sobre mi alma. Siento viajar tus ojos y es distante el otoño: boina gris, voz de pájaro y corazón de casa hacia donde emigraban mis profundos anhelos y caían mis besos alegres como brasas. Cielo desde un navío. Campo desde los cerros. Tu recuerdo es de luz, de humo, de estanque en calma! Más allá de tus ojos ardían los crepúsculos. Hojas secas de otoño giraban en tu alma.

Îmi amintesc de tine așa cum erai în acea ultimă toamnă.
Erai bereta gri si inima în pace.
În ochii tăi luptau flăcările amurgului
și frunzele cădeau în apa sufletului tău.
Agățată de bratele mele ca o iederă
frunzele adunau vocea ta blândă, șoptită.
Rug de uimire în care setea mea ardea.
Dulce zambilă albastră răsucită peste sufletul meu.
beretă cenușie, tril limpede de păsări și suflet cald al casei
spre voi se îndrepta dorința mea fierbinte
și ploaia de săruturi, sprințari tăciuni aprinși.
Cer de pe vapor. Câmp de pe coama dealurilor.
Amintirea ta e din lumină, din fum, e iaz cu ape calme!
Dincolo de ochii tăi ardeau amurgurile.
Frunze uscate de toamnă se-nvârtejeau în sufletul tău.

----------------------------------------------------

Îmi amintesc de tine, era ultima toamnă.
Erai bereta gri și inima in pace.
Înflăcărate-apusuri
în ochii tăi luptau
și frunze căzătoare ți se-necau în suflet.
În brațe te țineam, ca iedera de strans,
și șoapta vocii blânde în frunze se-aduna.
Nepotolită setea mea ardea .
Uriaș, gigantic rug, uimire nesfârsită.
Zambilă dulce, albastră, pe suflet răsucită.
Simt ochii tăi departe, precum departe-i toamna:
bereta cenușie, tril limpede de păsări, și suflet cald al casei
spre voi aleargă-ntr-una abisul meu de dor
și sărutări -cascadă, sprințari tăciuni aprinși.
Albastru cer boltit peste corabii. Câmp larg privit de pe coline.
Te port în amintire, lumină, fum, și lac cu ape calme!
Cum dincolo de ochii- ți se mistuiau apusuri.
Și-n sufletu- ți roteau uscate frunze-n toamnă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!