Ce vicleană ești tu, oare,
Când cu zâmbete divine,
Îmi faci gândul să îmi zboare
Către tine.

Cu privirea pierzătoare
Printre sutele de zâne,
Eu te văd strălucitoare
Doar pe tine.

Dup'a lumii margine
Te-ascunzi de mine'n zare,
Când răsari pe ne'asteptate
Ești un soare.

Din visul călător
Să mă trezesc îmi vine,
Și să cobor din zbor,
La tine.