O femeie-şi ţinea iubirea ascunsă-n sân...,
(îşi aducea rar aminte de ea)
Când cineva îi privea sânii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.

O năpădeau transpiraţiile şi dorul,
alerga de nebună pe străzi
şi se întorcea acasă singură...,
până-ntr-o zi,
când s-a trezit cu sânii ţepuşă
prin bluza albă ca laptele.
De atunci câte un bărbat
o însoţea tot timpul
până a rămas doar unul,
şi s-a căsătorit cu acte în regulă.
Degeaba...
Iubirea-i fugise din sân,
suferea de singurătate,
cu bărbatul alături.
Toţi bărbaţii îi furaseră câte ceva...
Acum nu mai avea nimic
de oferit.
Îşi ascundea sânii.
(venise toamna.)