Comori ruginite



De ce să-mi fii tu rege ?
De ce ți-aș fi regină?
Când nicio altă lege
Nu-ți șterge din rugină...

Azi poate doar vreun câine
Ce-și plimbă coada-n văi
Mai vede ce rămâne
Din ce-au făcut ai tăi

În vreme de pustie
Pierdută osteneală
Trecutu-mi arde vie
Ținuta mea de gală...

Și unde sa ma uit cand plouă?
S-a dus și tencuiala
Și-mi cazi, odată nouă...
Acum te-a prins spoiala.

Muncit-ai pentru pleava-ți
Ce nu-ți cunoaște truda, grea,
Și nu-ți servește-n negre bălți
Culoarea aurită, cusută-n catifea.


De ce ți-aș fi regină?
Când rege-mi ești pierdut
Fără regat, lumină,
Într-un palat de lut.

Ți-aș desena stângaci
Culori, de vremuri șterse,
Poporul de ți-l faci
De ele să îi pese!

Și m-aș numi-n secret
Un arhitect regal
Ce-n sufletu-ți discret
Se scrie în fundal.

Eu ți-aș planta turismul
Pe viitorul lumii
Să-ți viziteze sensul
Poeții și nebunii.