alergătura până în piața eroilor ți-a smuls toată suflarea
din mijlocul adormit al picioarelor de duminică
primite de la câțiva cocoșați neîncălziți
lângă vitrinele prost iluminate de ochii dependenților de timp

caldarâmul înfundat de întrebări întărâta autobuzele
parfumate până la refuz cu trupurile întârziaților la masă
să-și alungească tiptil umbrele galbene
pe asfaltul plin de gropi

mama avea doar câteva primăveri în tâmple
când aflase de mine
pretendentul la viață cu drepturi depline
ca un încornorat la tronul Franței
pentru că nenăscutului să-i fie liniște
a ținut pleoapele închise
de fiecare dată când simțea halena glasurilor în putrefacție
bântuind cearceafurile second hand

poate din acest motiv nu am brațele drepte
iar picioarele împrumutate
pe care le port în cutia originală
ca pe un bun de mare preț
îmi rănesc urechile cu scârțâiturile lor

este absurd să crezi în existențialitatea dată
fără să cauți sursa credinței abrupte
în esențe impuse ca noțiuni fixe
dar
la ce bun să cerșești cuvinte unui mut
când poți la fel de bine să-ți obții certificatul de erou
căzut din burta mamei pe furiș