sunt câţiva paşi care ne-au scăpat
prin tălpi
buzunarele s-au umplut cu pietre/ în mintea mea
trăieşte un mim mereu trist
sau poate totul e un vis urât
e doar un vis urât


nopţile ne strâng tot mai mult semicercurile
ne sufocă treptat neatingerile
/ de o vreme nimic
nu mai mişcă în mine


îmbătrânesc prematur
cuvintele cad nemestecate pe gât, pe sâni
bărbaţii aleargă spre mine îmbrăcaţi cu umbrele lor
de parcă nimic
nu îi mai leagă de pământ


încă un rămas bun
şi încep să sângerez pe dinăuntru


disec lumina în raze subţiri
să îmi ajungă pentru o săptămână
aproape am uitat când am ieşit afară
ultima dată
când m-am izbit de tine
printre atâţia şi atâţia străini
tu nu erai ca ei
aveai pistrui şi ochi căprui
mă puteam îndrăgosti oricând