la început te chemam din cuvinte. în ele moartea mi se păru. la început rugam apa din fântâni să curgă după tine şi să te aducă înapoi. apa era ca moartea, de-o palmă. am strigat drumului şi drumul a strigat moartea şi eu am plâns. am smuls din aer ca pe nişte lacrimi ţurţurii grei ai înserării şi ţi-am plâns absenţa. plânsul era moarte. am tăiat adânc în mine ca să am tăria să strig în urma ta şi tăria mea era moartea mea. am înnoptat în ea şi cu ea alături. dimineaţa a fost lumină şi toate au fost, mai puţin tu. şi lumina moarte mi se păru.