Strâng zăpada în butoi pentru tine
fiindcă n-ai avut iarnă,
te caut prin pod cu lumânarea
poate s-o aprinde burta ta cu paie
şi-om fi,
nişte semnale de foc
pentru cei ce nu ştiu să ardă, dar

nu te găsesc, nu te găsesc să-ţi
împletesc părul în cosiţe,
să te scutur de praf
şi să ne jucăm de-a chibritul, cine
se stinge mai repede, cine
doare mai tare,
cine moare mai des, nu te găsesc
să-ţi spun
eşti ca oricare altul
şi nu mai vreau nimic de la tine,

iar de mă cauţi tu,
sunt într-o încăpere întunecoasă
ca o inimă arsă
cu un licurici în farfuria cu fursecuri
şi un câine gudurat la picioare,
aşteptând
să deschizi butoiul din care să ningă.