mi-alunecǎ tǎlpile spre margine pipǎind cu nǎdejde lumina
suindu-i treptele spiralate în jurul gândului tǎu ca un șirag de mǎtǎnii
amintindu-mi de fiecare îngenunchere pentru tine

oriunde-aș fi nu aud decât mișcarea pǎmântului
fǎcându-mi semn cǎ tu ești stǎpânul ce-mi ridici stavila din privire
s-o pot arunca pânǎ la hotarul depǎrtǎrilor din noi

lupt cu zǎbava ce-mi cade ca o umbrǎ peste tǎcere
așternându-se pieziș peste clipele mele de vis astǎzi mai mult
ca oricând mi te strecori miros verde în aerul meu înzǎpezit

ești slobod și fǎrǎ urmǎ de cenușǎ în urmǎ-ți curg jaruri din palme
desprins moloz din tencuialǎ-mi arde când ceasul așteptǎrii
adânc târcoale-mi dǎ cu sunetu-i de soartǎ

în turnul cel de tainǎ îți las poarta deschisǎ prin cercul de luminǎ
întinde-ți mâna ca o mǎrturie închinatǎ zeilor cǎ suntem

31 ianuarie 2012