îmi spun maeştrii că-s martori coborârii Tale de pe cruce
că trupul tot o carne însângerată a fost spălat
de lacrimile Mamei şi-apoi depus în criptă întunecată
de unde ai ieşit cu Învierea-n gură şi cu aureolă de iubire infinită
îmi spun maeştrii c-ai venit în lume să ne înveţi iubirea cum doboară
şi spaima şi negura din fiinţă că bici tortură şi crucificare nu pot
să-mpiedice ’Nălţarea când rugul în iubire aprinzi cu propria ta mână

îmi spun maeştrii că Trupu-Ţi a fost smuls dintre piroane pentru-a-mplini
prorocita-Ţi vrere şi-a rotunji în inimi Lege de asumare a Iubirii în
Legământ Divin chiar în infernuri clocotind cu ceruri şi aşteptând promisa Înălţare

îmi spun maeştrii că sigur nu mai eşti pe cruce...

atunci de ce simt Doamne că trupu-Ţi se-ncovrigă sub piroane
când uit chiar şi o clipă să şterg cu soare
fereastra efemeră a iubirii mele?