În dimineaţa aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi şi de sânge
Şi am sorbit nepăsarea ca pe o otravă –
Şi am scuipat în castronul cu terci.

Drumurile noastre au fost împodobite cu spini
Şi înţelepciunea preoţilor ne-a uscat cerul gurii;
Trezeşte-te Maria-Maria şi cântă-mi despre un huligan;
Noi mergem în jos; pentru marii străini
Nu facem un ban.

Vom porni în Gara de nord tăcând, tremurând,
Strecurându-ne, urmăriţi, pe lângă porţi.
Alături de hamali vom duce bagaje,
Visând o plecare a noastră către oraşele văzduhului
Şi ne vom întoarce mai morţi –
Dar tu eşti pâinea caldă.

Trezeşte-te Maria-Maria, trezeşte-te –
Poemul Soarelui l-am scris lângă ochii tăi,
Lângă pântecul de ivoriu, iluminat de foame –
Trezeşte-te Maria-Maria, trezeşte-te !
După trei ani de groază, de cruce,
Acum ai culoarea cerului.

În dimineaţa aceasta m-am trezit lângă Maria-Maria
Pe scândurile patului pline de păduchi şi de sânge
Şi am sorbit Moartea ca pe-o otravă,
Şi am scuipat în castronul cu terci.