întotdeauna există un „pe dinlăuntru” unde se petrec, răsturnat, toate Poate că de aici greața de oglinzi și, mai ales, de cei care scriu despre ele Imitația care nu mai imită Incantația în fața cotidianului dar, mai ales, pasiunea nebună pentru viață, „orice ar fi” De ar fi să trăiesc toată viața pe un pisc, în furtună, într-un singur picior – tot aș alege să trăiesc, scrie dostoievski undeva Dar aș fi singur Groaza în față lui doi, în fața lui trei, pasul, coborârea unei scări, mirungerea, poetizarea – toate au loc/ sunt într-„un alt fel” Căsătoria, cârciuma, teatrul, ziarele și revistele, agonia.ro, casa, șoseaua, piața, mâinile, mâinile mâinilor, scrisul, copia, bestiarul, „singurătatea alergatorului de cursă lungă”, iar apoi muntele; nu, nu ești acolo E numai muntele cu ceața sa, cu mirosul său, cu posibilitatea sa