Misterios este traseul
Când nu știi unde mi te duce;
N-ai sens și nu-i nicio răscruce
Și ești însinguratic, Eu-l...

Te uiți uimit la act de dramă,
Erou și simplu spectator;
Cum credincios crezând în strană
Că-n rugi ești Christ, nemuritor.

Ești doar produs de cărți, atlase
Ce-ai studiat, știi pe de rost
Pe itinerar de școli, din clase,
Să te conduci... Copil agnost.

Dar nu te-ai pregătit 'ndeajuns
Spunându-ți că nu tu decizi;
Că poți fi rege sau de plâns,
Călcat de mii de indivizi.

E ca-ntr-un mixer, o morișcă
Ce nu știi cine-o mânuiește;
Nu ești cireașa de pe frișcă...
Ești blatul, cred, cel ce nu crește.

Misterios traseul este
Doar într-atât cât nu-l cunoști
Și-ai scop ascuns... De se zărește...
Să nu te numeri printre proști!?!
07.03.2010