Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pe străzile vocilor noastre

(în punctul de întâlnire)

1 min lectură·
Mediu
scara fără nume
se va boteza azi
bornă de paralaxă
pentru poarta mare
din zilele de iarnă ale Poetului
până-n zilele de vară
când înfloresc teii
măslinul și macul sălbatec
trec peste
și zic
azi
la 17:34
în punctul de întâlnire
umbra ramurilor vestitorului
va da rădăcini pietrei unghiulare
sărbătoarea măslinului
o vom face-n amphiteatrul de piatră
cu bila albastră
cât urechile acului
și credința cât boaba de muștar
pe străzile vocilor noastre
se va vedea
cum a reușit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
pornește o rază de curcubeu
delfinii Infinitului
s-au întâlnit
în sfârșit
Constanța, 12 ianuarie, 2012
033.675
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
110
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “pe străzile vocilor noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/13998182/pe-strazile-vocilor-noastre

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa
Sper să nu fac o eroare de paralaxă, de aceea voi încerca să fiu cât mai puțin paralel cu textul (perfect perpendicular pe... e mai greu). În prima strofă mă gândeam că Poetul ar putea fi Eminescu, deși referirea poate fi la Poetul ca spirit, indiferent de nume. Și totuși, parafrazându-l pe Sorescu, dacă aici scara trebuie să poarte un nume, de ce nu și poetul? M-am gândit la Eminescu, fiindcă "extremele" sunt chiar iarna și vara.

Desigur, rămâne ora aceea "de vară" ioaniană, cu minutele ca dublu al orei. Cred că în strofa aceea ar fi și cheia textului, mai ales prin versurile: "în punctul de întâlnire/ umbra ramurilor vestitorului/ va da rădăcini pietrei unghiulare". Credeam, la primele reflecții asupra textului, că ar fi o sincopă între strofa I și restul, însă observ aici legătura realizată prin "paralaxă", prin "pietrele unghiulare" și prin "raza de curcubeu". Fără îndoială, să nu uităm "poarta mare", care e cu totul altceva decât urechile acului prin care trece cămila, deși, la o privire mai atentă, ar fi o asemănare, deoarece nu oricine poate să treacă pe acolo. Totuși, cântecul orfic anunțat de penultima strofă ar trebui să trezească și pietrele. În mod sigur pe aceea unghiulară a trezit-o, dovadă că a prins rădăcini.

Am încercat să merg spre "adâncul din adânc" (tot o realitate, dar în dimensiunea sacrului), lăsând la o parte (nu eludând) elementele realului imediat. Fiindcă "delfinii Infinitului" n-ar trebui văzuți doar ca simpli membri ai unui "echipaj". Depinde cum se rostogolește "bila albastră" și câte pietre unghiulare ți-au înflorit la fereastră, ca să-l parafrazez și pe autor.

Fără îndoială, sunt mult mai multe sensuri decât am reușit să evidențiez,
0
Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa
Pentru că este o poezie înălțătoare prin mesaj...
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
multumiri
pentru rabdarea de-a vedea-n adanc
asa cum zilele astea
au iesit "paramedicii"
spre portile libertatii
"para-lele" cu conexiuni de scara
se vor lumina spre seara

"se va vedea
cum a reușit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică

zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
pornește o rază de curcubeu"

este o stea la care tin
si ma bucur ca ai gasit-o
plecand de la
ochiul lui Orfeu
pe scara acelui curcubeu

(ochiul acesta merita decritat
cu ochiul pestelui)
0