Celor care nu-și pot înfrâna pofta de mâncare.

După luni de claustrare
De post negru și de rugă
A sosit și ziua-n care
Omu-și face mațu' drugă.
Începe ca un gospodar
Cu-n aperitiv sumar:
Mai întâi o țuiculiță
Tare. Ca la mama ei
Și cu niște șunculiță
Tăvălită prin mujdei.
Apoi, fiind spartă gheața
Ia și un șorici sărat
Și, ca să-i mai treacă greața
Un castravecior murat.
Dar, cum nu s-a săturat
Iar apetitu-i ațâțat
Se-așterne omul pe mâncat:
Gustă dintr-o sărmăluță
Caldă. Cu mămăliguță
Niște tobă, un cârnat
Și un mușchi condimentat
Toate trei bine udate
Cu vinețuri parfumate
De Cotnari și Drăgășani
Vechi de zeci și zeci de ani.
Urmează o farfurie
Nu prea mare cu piftie
Și la final cozonac
Cu stafide și cu mac.
Dup-așa o osteneală
Trage și o râgâială.
Și abia stând în picioare
Declară în gura mare:
Dup-așa bune bucate
Mă simt excepțional
Mă rog doar de sănătate...
Și... s-a trezit la spital!

Mesele prea-mbelșugate
Sunt un atac la sănătate.