Garduri vii stau înşirate,
Mieluşea departe-n zare,
Marea clară-n neguri clare,
Ce miros de fructe coapte!

Arbori nalţi şi zvelte mori
Parcă zboară-n fraged verde
Unde saltă şi se pierde
Zburda mânjilor uşori.

În Duminica ceţoasă,
Mari şi albe oi se joacă;
– Ce-ar putea altfel să facă? –
Dulci ca lâna lor pufoasă.

Dar deodată valuri sparte
Se rostogolesc departe;
Clopote ca nişte flaute –
Pe un cer ca albul lapte.