În război bălţile sunt la fel când plouă,
aceleaşi cu cele din copilărie, doar că
fierul nu stă la locul lui deloc,
aici poţi recunoşte uşor apa din urmele vitelor,
apa de ploaie e la fel şi vitele sunt la fel
şi păscutul şi bucata de pâine cu magiun
şi micile îndrăgosteli de pe câmp
şi câinele care merge cu tine e la fel peste tot,
numai fierul nu stă deloc în locul lui
în scândură sau în brazdă.

În război te întrebi oare cum se frâng
mâinile iubitelor, surorilor, mamelor
când cel de lângă tine moare şi tu
nu vrei, şi ţi-ai dori ca toate armele să fie
fabricate din papură, sau nuiele sau cânepă
oare ce-ar spune tata şi taicu dacă-ar plânge
acum când pe front plouă şi rândunicile
nu mai găsesc streaşini sub care să-şi facă cuib
şi zboară obosite şi bezmetice.

În război bălţile mici din urmele vitelor sunt la fel,
numai fierul nu stă la locul lui în scândură sau brazdă
şi domnişoarele au inima mică mică cât un glonţ.