m-am lepădat de pieile şarpelui
strînsoarea îmi rămase urmă pe încheieturi
ea m-a jignit spunîndu-mi:
„fraiere, ţi-am supt-o pentru bani,
nu să te cauţi în buzunare,
nu te-am salvat din inimă bună,
ci pentru locul de parcare”
mi-am amintit locaşul de paie
îi suflam în buze cum i-aş da viaţă
eram erou
îi tremurau picioarele printre braţe
a deschis ochii şi m-a sărutat
cum un robot ce aşteaptă ulei
s-a pişat pe spatele meu
„să te încălzesc a zis”
apoi a alunecat cîţiva centimetri
parcarea părea insula şerpilor
maşina ei
intrusul asemeni virusului
au ieşit viespile din jaluzele fluturii
coloraţi precum mediul
sîngele ei era roşu şi emana vapori

un cal negru, roib, s-a ridicat pe labele dinapoi,
a nechezat etiopieni
tăiaţi împrejur

am prins-o de gît
(avea gîtul precum o girafă clonată)
cu picioarele am prins-o
şi am strîns-o cu plăcere mai tare, mai tare,
un cal imens deasupra noastră precum o cameră
haideţi în mine zicea
ea mă sugea, ea mă sugea,

aseară a nins prima oară
pentru doi bani a nins, pentru doi bani...